Think
Grupa de autoaiut per peres che se mbincia de giapè mutons
// Karin Angelika Planker //
Ciun fin à pa mi vita, sce possi nia vester oma? Chësta fova na domanda che per ngrum de ani me ei fat bradlan dala disperazion che mi gran dejidere de giapé mutons ne ulova nia se realisé.
La cësa dla familia sun Renon ova pona metù a jì dl „2020“ na manifestazion dal titul „Mutons dejidrei – zënza ulëi resté zënza y po‘?“ La manifestazion fova na ucajion per giaurì la tematica ala società, davia che l ne vën nia drë rujenà de chësc argumënt, sce bën che te Südtirol iel feter uni otava copia tucheda da chësta situazion. N gran pert se sënt chësta persones sëules o se nfida ënghe nia a cunté inant a chëi de familia o ai cumpanies che i ëssa legrëza de avëi mutons, ma i ne i giapa nia.
Pra chësta manifestazion à passa vint persones cuntà si storia; stories de speranza y delujion, ma ënghe de na gran cuntentëza canche dut ie jit a bon fin. Ora de chësta stories iel pona nasciù n liber che dëssa vester n susteni y de ardimënt a duta la persones che ie te chësta situazion de vita.
Ënghe ie fove una de chëla persones che ova scrit si storia y ntan la manifestazion ovi mparà a cunëscer ëiles che pativa sciche ie. L me fajova bon a rujené cun ëiles, davia che les fova te mi medema situazion y ie me sentivi nia plu tan sëula.
Nsci fova nasciuda l’idea de fé ancuntedes danter peres che se mbincia de avëi mutons y ulache chësc ne se ova mo nia realisà. La cësa dla familia sun Renon deberieda cun l servisc de grupes autoaiut y l’assoziazion dla families catoliches à dat vita a chësta idea metan su la grupa de autoaiut „Sehnsucht Kind“. Davia che ie nstëssa son tucheda da chësc argumënt y leprò ei la formazion de cunsiadëura de prim aiut emozionel (Emotionelle Erste Hilfe – EEH Fachberaterin) son unida damandeda sce essi abù legrëza de vester a cë de chësta grupa y ie ei pona riesc dit de scì.
La prima ancunteda dla grupa nueva de auto-aiut ie unida a se l dé chëst’ann ai 8. de juni. Da iló inant se à la grupa nchina śën ancuntà uni mëns, for a Bulsan tla sënta dla assoziazion dla families catoliches.
Pra chësta ancuntedes possa la persones tuchedes da chësta situazion se giamië ora esperienzes y pensieres. L ie bel a udëi coche da iede a iede crësc la crëta danter la persones che fej pert dla grupa y de pudëi nsci mustré ënghe si sentimënc coche la tristëza, la rabia o la delujion. Deberieda giapen la forza de crí soluzions de coche n possa viver al miec chësta situazion.
Chiche ie nteressà a to pert ala ancutedes dla grupa de auto-aiut o uel plu nformazions possa gën me scrì a sehnsuchtkind@hdf.it o me cherdè su al 338-6032603.
La cësa dla familia sun Renon ova pona metù a jì dl „2020“ na manifestazion dal titul „Mutons dejidrei – zënza ulëi resté zënza y po‘?“ La manifestazion fova na ucajion per giaurì la tematica ala società, davia che l ne vën nia drë rujenà de chësc argumënt, sce bën che te Südtirol iel feter uni otava copia tucheda da chësta situazion. N gran pert se sënt chësta persones sëules o se nfida ënghe nia a cunté inant a chëi de familia o ai cumpanies che i ëssa legrëza de avëi mutons, ma i ne i giapa nia.
Pra chësta manifestazion à passa vint persones cuntà si storia; stories de speranza y delujion, ma ënghe de na gran cuntentëza canche dut ie jit a bon fin. Ora de chësta stories iel pona nasciù n liber che dëssa vester n susteni y de ardimënt a duta la persones che ie te chësta situazion de vita.
Ënghe ie fove una de chëla persones che ova scrit si storia y ntan la manifestazion ovi mparà a cunëscer ëiles che pativa sciche ie. L me fajova bon a rujené cun ëiles, davia che les fova te mi medema situazion y ie me sentivi nia plu tan sëula.
Nsci fova nasciuda l’idea de fé ancuntedes danter peres che se mbincia de avëi mutons y ulache chësc ne se ova mo nia realisà. La cësa dla familia sun Renon deberieda cun l servisc de grupes autoaiut y l’assoziazion dla families catoliches à dat vita a chësta idea metan su la grupa de autoaiut „Sehnsucht Kind“. Davia che ie nstëssa son tucheda da chësc argumënt y leprò ei la formazion de cunsiadëura de prim aiut emozionel (Emotionelle Erste Hilfe – EEH Fachberaterin) son unida damandeda sce essi abù legrëza de vester a cë de chësta grupa y ie ei pona riesc dit de scì.
La prima ancunteda dla grupa nueva de auto-aiut ie unida a se l dé chëst’ann ai 8. de juni. Da iló inant se à la grupa nchina śën ancuntà uni mëns, for a Bulsan tla sënta dla assoziazion dla families catoliches.
Pra chësta ancuntedes possa la persones tuchedes da chësta situazion se giamië ora esperienzes y pensieres. L ie bel a udëi coche da iede a iede crësc la crëta danter la persones che fej pert dla grupa y de pudëi nsci mustré ënghe si sentimënc coche la tristëza, la rabia o la delujion. Deberieda giapen la forza de crí soluzions de coche n possa viver al miec chësta situazion.
Chiche ie nteressà a to pert ala ancutedes dla grupa de auto-aiut o uel plu nformazions possa gën me scrì a sehnsuchtkind@hdf.it o me cherdè su al 338-6032603.
Chësc ie l test de mi storia che ie uní publicà tl liber che fova nasciù ora dla manifestazion „Mutons dejidrei – zënza ulëi resté zënza y po‘?“ urganiseda dala cësa dla families sun l Renon.
Crissa di mutons – abinà me nstëssa
L tema dl dejidere de avëi nstësc mutons me acumapanieia bele da canche fove nstëssa mo na muta jëuna. Bele ntlëuta dijovi che mi plu gran dejidere ie chël de deventé oma y de avëi na gran familia. Mi majera tëma fova chëla, de resté zënza mutons. Enghe mi lëur da nfermiera per mutons ovi crì ora davia che ovi tl cë l ulei fé dl bon ai mutons.Cun 25 ani me ei pona maridà y ne aspitovi nia l’ëura de vester nia sëula. L passova enes y mënsc, cun mi sentimënc che jiva su y ju, danter speranza y delujion, dantrai ënghe bradlan da una menstruazion a l’autra.
Ntant fovl passei doi ani, ma l dejidere de avëi mutons ne se ova for mo nia realisà y nsci me univa i prim pensieres spaventëusc „Cie saral pa, sce pudon nia avëi mutons? Cie saral pa, sce mi majera tëma deventa realtà? Ma no, riesc lasciovi inò jì chisc pensieres davia che n possa pu damandè aiut dai specialisć. Nsci ie pià via nosc viac danter i ambulatuersc che pieta aiut canche se realisea nia l dejidere de avëi mutons. Do avei fat doi tentativs de nseminazion artifiiela zënza bon fin fovi defin despereda y desdruda. Se realisea pa śën propi mi tëma? Muessi pa śën propi deventé cumpania de na realtà de nia giapè mutons? Ie ove mpue passa 30 ani y mi gran domanda fova: Cie fin à pa mi vita, sce ne possi nia vester oma?
Purvé mo n iede cun la nseminazion artifiziela ne fova per me deguna soluzion. Massa grant fova l patimënt, l mel fisich per la spriza de ormons y la tratures, ma dantaldut fova restà n gran duel psicologich….true massa grant. Ie ove tan de tristëza te mé y l ne fova deguni tlo, che pudova me de cunsolazion, deguna persona cun chëla che ësse pudù rujené savan de unì capida. Fovi defin traumatiseda, ora de mé y ne savovi nia plu co y sce ulëi jì inant cun mi vita. La deprescion me ova tla mans.
Me sentive zënza valor. Me sentive sëula. Duta mi cumpanies ova ntant giapà mutons y ie me stajoei nia plu bën cun ëiles, davia che pudove nianca plù rujené pea.
Ënghe pra mi lëur coche nfermiera di mutons me stajovi nia plu bën y nsci ovi dat jù la dimiscions y me ovi urientà da nuef. Ma la legrëza de vita fova nia plu tlo. L fova nsci passei n valgun ani ulache chirovi l fin de mi vita y ulache tumovi for inò te mumënc de gran deprescion.
Da dedora ne udoven nia tant che pativi, ajache fovi bona de tenì sot mi sentimënc y ne rujenovi ënghedeno cun deguni de chësc. Massa granda fova la tëma, che l gran duel che fova te mé fossa pona rumpì ora zënza fin.
A cialè de reviers possi sën dì che ei vivù ngrum de ani te n stato de choc ulache son stata bona de unì ora permò cun l aiut de la psicoterapia. Da iló inant ei messù mparé a sentì inò me nstëssa, mi bujëns y dopro ënghe de ti de parola.
Tres l cuntat de viers de mé ntëssa y dantaldut l cuntat cun la pitla muta che ie te mé son stata bona y son ënghe aldancuei inò bona de sentì la legrëza tla vita.
Śën celi de viver uni di tl prejënt y de me goder la vita ënghe zënza avëi nstëssa mutons. Chësc me buta vel‘ dí miec y vel‘ di manco, ma me cundane perchël nia.
La speranza de avëi na mi familia ie mo nia defin jita perduda y ie sé che l unirà mo sù n dulëur sce te n valgun ani messerei me destaché defin da chësc dejidere, davia che mi ëura biologica coche ëila possi nia fermé su.
Ma ei mparà che cun amor de viers de se nstësc y recunescënza tl cuer possa ënghe i mumënc plu scures vester linëusc, nsci da me pierder nia plù me nstëssa.
Nsci possi al didancuei dì cun legrëza che sun la crissa di mutons ei abinà me nstëssa.
L dejiderio fova dassen grant y enghe sce adum cun mi uem an enghe fat pea a duta la pratica dla nseminazion artificela ons nia abù la fertuna de giapè mutons. Suenz me sentivi seula ajache duta mi cumpanies fova deventedes l’omes y ie me stajovi nia plu ben a ste adum cun eiles. Nscì me ovi trat zruch for deplù. Essi tan abù debujen de rujenè cun zachei che fova te mi situazion, ma ne cunesciovi deguni y nscì pativi y scutovi.